Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Povestea copiilor instituționalizați în vremea regimului comunist nu s-a încheiat. Destinele multora dintre ei continuă astăzi, unii reușind să depășească un deficit enorm de existență, acela de a fi fost orfan, alții continuând lamentoul tarelor dobândite în copilărie. Aflăm toate acestea din volumele „All Death Jazz” și „Federeii” de Nicolae Avram și „Semnul la care te vei opri să bei apă”, de Aurel Onișor, autori care au cunoscut experiența instituționalizării, în anii comunismului, dar și imediat după Revoluție. Aurel Onișor s-a sinucis, la vârsta de 27 de ani, însă textele sale au impresionat prin forța descriptivă. De remarcat este limbajul dur al scriiturii, adesea acuzat de pornografie. Editorul celor trei volume consideră că publicarea lor reprezintă o victorie a spiritului civic.

„Orfanii lui Ceaușescu, după 20 de ani” este titlul dat de Asociația Federeii și de Institutul Cultural Român întâlnirii cu acești poeți, dar și cu realizatorii filmului documentar „L`enfant du diable”, care spune povestea unui copil din România, adoptat la începutul anilor `80 de o familie de francezi. Marion s-a întors în România, după 25 de ani, pentru a-și regăsi familia naturală. A reușit asta, cu ajutorul Asociației Federeii. La Institutul Cultural Român, cei interesați de povestea încă plină de frustrare a acestor destine pot vedea expoziția fotografică „Orfanii lui Ceausescu după 20 ani”, realizată de Elisabeth Blanchet. Fotografiile realizate începând cu anii 90` până în zilele noastre. Ele pot fi admirate până la 13 aprilie.