Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Puțini știu însă povestea acestei sărbători.

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului Licinus. Trei dintre ei, Chiron, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor.

În anul 320, aflându-se despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Fiindcă au refuzat, au fost întemnițați 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri.

În cele din urmă guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat locul un soldat.

strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa, aruncată în lac.

Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox

Astfel, celor 40 de mucenici li se aduc ofrande. Este vorba despre 40 de colaci, numiți mucenici, sfinți, bradoși sau boboneți în Oltenia și Muntenia.

Mucenicii se împart pentru morții familiei, motiv pentru care această zi mai este numită și ”Moșii cei curați” sau ”Moșii de păresimi”. Astfel, parte din focurile care se aprind în zorii acestei zile ar fi destinate și ele morților, care, potrivit tradiției, ar reveni printre cei vii și se adună în jurul acestora pentru a se încălzi.